Donatello, asasinul lui Putin este cel de-al doilea volum de proza scurta semnat de Iulian Fruntasu, dupa Uneori trebuie sa fii prost pentru a fi destept. Contine si acest volum 18 povestiri care aduna detalii aparent inocente pentru o viziune din cand in cand exploziva, e explozia unei parti de adevar neglijat, dar care ne poate aliena daca-l lasam in tacere. Este cartea unui personaj care isi schimba costumul, jobul, sexul de la o proza la alta, asumandu-si cu un teribil firesc fantasmele si tabuurile, angoasele, penibilul si exploziile interioare pe care le experimentam cu totii in anumite momente, in care de obicei evitam sa ramanem prea mult timp... Proza valorifica si o puternica legatura cu arta vizuala. Donatello, ce apare in carte cu trimitere la numele autorului care l-a sculptat pe David, subtilul asasin al uriasului Goliat, este pisoiul-mascota al muzeului Brukenthal din Sibiu, care poarta fantezia justitiara a razbunarii pentru un rau absolut, o speranta retorica a incetarii subite a raului printr-un asasinat eliberator...

O proza unde se coboara in fiinta umana pentru a sonda omenescul care ne face din oameni oameni. O deschidere ca o respiratie fara sfarsit in care uneori impresia este ca suntem niste productii ce ne pot infiora si deocamdata nu avem in fata decat nesansa. Insa prozatorul stie bine sa-si rasplateasca cititorul, lasand loc de sperante.

Donatello, asasinul lui Putin e cartea unei brute care are dreptate, a brutei care se emotioneaza in fata putreziciunii umane si nu are de ales. Dar nu mai putin cartea celui care goneste la Peco, unde nimeni nu-i garanteaza nimic, si care traieste totusi in iubire.