Romanul ramas in manuscris si neincheiat al cunoscutului scriitor optzecist Gheorghe Craciun a fost anuntat de fragmentele publicate in reviste literare si a devenit deja o legenda printre admiratorii sai. Legenda se numeste Femei albastre, o carte despre parcursul initiatic al unui barbat deja matur la momentul Revolutiei din 1989, scrisa cu fraza impecabila si cu inteligenta si vigoarea caracteristice prozatorului. Personajul central al romanului, un individ divortat, ce schimba slujbe, dar si femei, alearga dupa o himera, pe care o vede intrupata in faptura de celuloid a actritei Nicole Kidman. Femeile reale pe care le iubeste senzual nu reusesc sa-l satisfaca afectiv. Va ramine el in bratele fidelei, odihnitoarei Ondina sau va ceda vampei inocente Ada Comenschi? Va ramine in avocatura sau va continua sa scrie romane politiste?
 
„Femei albastre, romanul la care Gheorghe Craciun lucra cind s-a stins, este in mod esential o explorare a indicibilului, a pluralitatii obiectelor si limbajului, o investigatie narativa a starilor de spirit, a sentimentelor, gindurilor si dramelor ce definesc existenta umana. Chiar si <neter-minat>, romanul – poate cel mai camilpetrescian dintre toate scrierile autorului – are toate atributele specifice prozei lui Gheorghe Craciun: arhitectura narativa atent elaborata, subtilitate si inteligenta analitica si, nu in ultimul rind, o turnura impecabila a frazei. Cu multa verva si autoironie discreta, Femei albastre spune povestea unui personaj aflat in cautarea propriului destin, predispus sa-si retraiasca povestile de dragoste d’antan cu o intensitate ce pare absenta din existenta sa actuala. Suspendat intre trecut si prezent – caruia ii confera adincime prin succesive intoarceri in trecut si proiectii in imaginar –, personajul lui Gheorghe Craciun este extrem de viu, miscindu-se cu dezinvoltura intr-o lume asaltata de imagini: fotografii ale unor femei reale, dar inaccesibile (cum e Nicole Kidman), chipuri de femei iubite cindva sau doar intrezarite (in realitate sau in vis), cadre de film ce se suprapun periculos peste secvente din realitatea imediata, toate intiparite in memoria naratorului.” (Carmen Musat)