De cate ori nu te duc pasii in locuri pe care parca le-ai mai vazut candva? Asa s-a intamplat ca, nu stiu pe ce cai, evident misterioase, m-am trezit la Cairo, in Muzeul de Istorie. In forfota din muzeu, printre statui cu regine cu barba si oameni cu cap de animale, printre sarcofage din granit rosu, pe care nici azi nu le putem taia decat cu freza cu diamante! Foarte multe statui ale marelui Ramses al II-lea erau cu piciorul stang inainte, ca si cum ar vrea sa paseasca. Tot admirand „barbatul stelelor” simt o muscatura puternica in ceafa – scot un urlet multiplicat de ecoul ce se strecura printre vestigiile misterioase. Intorc brusc capul si-l vad pe Anubis, care avea o fata vinovata ce parea ca nu vede, nu aude! Imediat s-a pornit alarma si m-am trezit inhatat de doi razboinici voinici care ma acuzara de „profanare de morminte”.

Le explic ca eu sunt victima, ca am fost muscat de ceafa de Anubis! „Te-ai muscat singur de ceafa si acum dai vina pe Zeul Anubis!