Unele existente par a fi desprinse dintr-un tablou pictat in culorile noptii. Altele par extrase din ilustratii colorate viu, tipator, scandalos, patimas si neimblanzit. Sunt vieti care strapung parca monotonia unei ere digitale si raman ancorate in sufletele noastre. Astfel de existente duc visatorii, fiinte fragile si totusi imposibil de frant, pe care autoarea le surprinde cu atata caldura si naturalete, incat, citindu-le, propriile noastre visuri par sa capete o viata a lor, una nemuritoare, independenta de noi si de legile noastre.

Visatorii nu mor niciodata este mai mult decat un volum de eseuri – este un vis lucid, un soi de reverie sperata a fi intr-un sfarsit vindecatoare, cu neastampar si abnegatie, cu freamat si emotie. Este o imbratisare calda a sinelui imperfect, care penduleaza intre lumi si intre stari ale sufletului.

„Nu cunosc alta fiinta de la care sa fi invatat mai multe si care sa-mi fi aratat cu mai multa finete unde gresesc. Aterizarea mea cu picioarele pe pamant, nu in cap, dupa fiecare pornire de a-mi monta doua aripi, crezand ca pot sa ma uit mai eficient de sus la lume, i se datoreaza in cele mai multe situatii. Intelepciunea ei a fost cel mai bun antidot pentru toate deraierile mele. Iar treaba asta functioneaza doar daca intre participantii la acest trafic exista o iubire si o incredere reciproce.” – Mihaela Radulescu Schwartzenberg