Traducere de Lia Decei

Figura lui Miklós Horthy este sinonima cu istoria Ungariei interbelice. De el se leaga renasterea tarii dupa destramarea Imperiului si incercarile de a recupera teritoriile pierdute la Trianon. In memoria istorica a romanilor – si nu numai a lor –, Horthy este tipul dictatorului fascist, in rand cu Adolf Hitler si Benito Mussolini, iar numele sau echivaleaza cu ocupatia, deportarile si abuzurile contra populatiei civile din Transilvania de Nord in anii 1940–1944.

In procesele de la Nürnberg nu va sta insa pe banca acuzatilor, ci in boxa martorilor, iar sfarsitul vietii si-l va trai in liniste la Estoril, la fel ca alti mari exilati ai epocii (intre care si Carol II, fostul rege al Romaniei). In ultimii ani, e asezat pe piedestal de regimul Viktor Orbán, in galeria eroilor natiunii maghiare.

Lasand in urma cliseele istoriografiilor nationale si polemica nationalista, Catherine Horel este primul istoric care alcatuieste biografia regentului Ungariei pe baza unei documentari vaste, reusind sa impuna o viziune noua, critica si obiectiva. Dincolo de figura controversata a lui Horthy, cartea de fata este in egala masura o ampla fresca a Ungariei dintre cele doua mari razboaie – o istorie ale carei ecouri in prezent sunt inca vii.