Cine din voi nu auzit vreodata de Edith Piaf si piesele ei celebre „Non, je ne regrette rien” si „La Vie en rose”?

Descopera viata interpretei Edith Piaf prin amintirile sale scrise de ea insasi. De-a lungul unui destin incredibil, descoperim sufletul unei artiste si inima unei femei. Plina de viata, fragila si in acelasi timp de neinvins, si-a dedicat viata artei pana la sacrificiu, devenind o cantareata nemuritoare.

La finalul lucrarii veti gasi versurile celor mai cunoscute piese in limba franceza si traducerea in limba romana.

Vreau sa-i fac pe oameni sa planga chiar si atunci cand nu inteleg cuvintele mele.

Viata cantaretei Edith Piaf a fost ecranizata in anul 2007. Filmul „La Vie En Rose” s-a bucurat de un mare succes, obtinand doua premii Oscar si incasari de peste 86 milioane de dolari.

„Mi s-a intamplat ceva foarte distractiv. Un parizian mi-a trimis felicitari intr-un plic mare. Pentru ca nu avea adresa mea exacta, a scris: „Edith Piaf in Statele Unite”. Postasii au adaugat pe plic: „Postasii de la Paris te saruta”. Va puteti imagina cat de mult m-a urmarit aceasta scrisoare pana cand m-a gasit!

Oriunde mergea, postasii scriau ceva — „La fel si noi!” Si cei din Chicago — „Te iubim!” In Los Angeles, au adaugat: „Si noi impreuna cu ceilalti!” Cand am primit scrisoarea, nu era niciun loc nescris pe ea. Oficiului postal probabil ii era frica sa nu se piarda, asa ca un dealer mi l-a adus personal. In loc sa bata la usa, a strigat „Life in Pink”. Nu-i asa ca toate astea sunt frumoase?”

EDITH PIAF a fost o cantareata franceza de mare succes, care a consacrat in Franta si in intreaga lume genul muzical chanson. Cele mai cunoscute piese ale sale sunt La Vie en rose, Non, Je ne regrette rien, Hymne à l'amour si L'Accordéoniste.

In cultura franceza si europeana a secolului XX, cunoscuta si sub numele de alint Privighetoarea, Edith Piaf ocupa un loc unic, exprimand prin vocea si interpretarile sale framantarile unei intregi generatii de europeni, martori interbelici ai ascensiunii nazismului, respectiv participanti ulteriori ai reconstructiei postbelice a democratiei.

Cantecul e un mod de evadare. E o alta lume. Cand cant, nu mai sunt pe pamant.