„Bucla este organizata ca o biografie, mai mult, ca o apologie a personajului central, nea Gica, si ca o monografie a lumii lui de carton si poleiala, lumea ca frizerie. Mari viziuni romantice sunt reluate aici grotesc si parodic, adica in singurul fel in care mai pot fi reluate. Caci nea Gica nu este numai un personaj de desen animat. El este si o masca de clovn trist. Prin tot poemul, printre nenumarate mici detalii de o poezie sclipitoare, sufla un aer inghetat de singuratate. O nevoie disperata de dragoste, reprimata initial si tot mai acuta spre sfarsit, insoteste <victoriile> profesionale ale artistului frizeriei. Bucla este o carte umana, de <poezie-poezie>, sensibila si amuzanta, care poate fi citita de oricine, de la un copil la un cititor rafinat. Placerea lecturii o egaleaza aici pe cea din vechile volume optzeciste, pe care le mai deschid uneori cu nostalgie, sufland colbul de pe ele. (Mircea CARTARESCU)

„Veti vedea, citind aceasta carte, ca nea Gica frizerul este la un moment dat atat de bun, atat de priceput, de faimos si de puternic, incat el si frizeria lui devin oarecum suspecti. Il banuim pe nea Gica de faptul ca ar putea fi altcineva, mereu altcineva (si asta depinde de cel care citeste). Oricum, acest frizer seamana uneori atat de mult cu un om muritor, iar alteori pur si simplu are atatea din tabieturile lui Dumnezeu insusi, incat chiar autorul ajunge sa spuna intr-un vers: <Si nu de moarte ma tem, ci de frizeria ei>.“ (Svetlana CARSTEAN)

Cand eram tanar, era toamna.
Stiam ca stii ca te privesc.
Si am plecat ca prostul
sa invat sa fac bucle (un obicei al meu nenorocit
de a complica lucrurile) in loc sa vin la tine
si sa-ti spun te iubesc.
Iar gleznele tale erau atat de lipite.