Traducere din limba franceza si note de Sinziana Cotoara

Pana la treisprezece ani, Christine nu si-a cunoscut tatal. Nu stie despre el decat putinele lucruri pe care i le-a spus mama ei cat a crescut-o singura, dintr-un salariu modest de dactilografa, intr-un orasel din centrul Frantei, infruntand oprobriul public la care se expuneau in acea perioada mamele necasatorite. Nu l-a vazut decat intr-o fotografie veche. De aceea, cand il intalneste la Strasbourg, unde el conduce departamentul de traduceri din limbi indo-europene din cadrul Consiliului Europei, este peste masura de entuziasmata si de emotionata. Si-a dorit mereu un tata, asa cum au toate prietenele ei. Iar tatal ei e un barbat frumos, elegant, inteligent, amuzant. Un om de succes. Care vrea s-o recunoasca drept fiica in ciuda faptului ca e casatorit si are doi copii mai mici. Care o face sa se simta speciala si ii spune in fiecare scrisoare cat de mult o iubeste. Cand el o saruta pe buze sau face aluzii sexuale pe care ea nu le intelege sau ii trimite scrisori tandre, Christine simte instinctiv ca gesturile lui sunt nepotrivite pentru o relatie tata-fiica, insa neputinta de-a povesti ce i se intampla si dorinta de-a fi pe placul tatalui o imping incet-incet spre tragedia care i-a marcat viata.

„Calatoria in Est este cel mai bun roman al lui Christine Angot, dar si cel mai violent.” (L’Obs)

„O poveste dureroasa.” (Liberation)

„Scriitoarea inainteaza cu luciditate si curaj printre amintirile incestului caruia i-a fost victima in adolescenta.” (Marie Claire)

„Un text de o forta nemaipomenita despre tacere, inertie si colaborare tacita.” (Les Inrockuptibles)