BESTSELLER INTERNAȚIONAL

CE FACE CA VIAȚA SĂ MERITE TRĂITĂ CÂND ȘTII CĂ MOARTEA NU E DEPARTE?

Uluitorul volum de memorii al lui Paul Kalanithi reprezinta cronica emotionanta si lucida a transformarii unui student la Medicina, idealist si entuziast, intr-un neurochirurg de succes, cu o cariera importanta in fata, apoi in pacient si tata care trebuie sa-si infrunte propria moarte.

La treizeci si sase de ani, Paul Kalanithi a descoperit ca sufera de cancer la plamani. A fost inceputul unei schimbari radicale: medicul care trata pacienti in faza terminala se transforma in pacientul care lupta sa traiasca.

De ce merita traita viata?

Ce faci cand viitorul ramane un etern prezent?

Ce inseamna sa ai un copil cand nu mai ai nicio sansa la viata?

Iata doar cateva dintre intrebarile la care autorul acestei marturii profund emotionante cauta raspuns. Cartea lui Paul Kalanithi este o meditatie de neuitat despre infruntarea mortii si un grandios elogiu adus vietii.

„Cu ultima suflare este o induiosatoare cronica de familie, dar si o carte despre medicina si literatura. In ciuda finalului trist, are un mesaj inaltator.“ -Washington Post

„E fascinant cum reda Kalanithi lucrurile prin care trece: muncind cu pasiune, luptand pentru viata, invatand sa moara. Fara niciun sentimentalism. Fara nicio exagerare. De parca ar scrie pentru un prieten.“ -New York Times

„Familia mea s-a aruncat intr-o serie de activitati care sa-mi transforme viata de medic intr-una de pacient. Am deschis un cont la o farmacie care livra medicamente la domiciliu, am comandat bare pentru pat si am cumparat o saltea ergonomica, in speranta ca imi va alina durerea cumplita de spate. Planul nostru financiar, care, in urma cu cateva zile, se baza pe faptul ca venitul meu avea sa creasca de sase ori in anul urmator, parea extrem de precar acum. Trebuia sa gasim o serie de instrumente financiare diferite, care sa o protejeze pe Lucy. Tata a declarat sus si tare ca astfel de modificari reprezinta o capitulare in fata bolii. O sa inving chestia asta. O sa ma vindec intr-un fel sau altul. De cate ori nu auzisem membri ai familiei pacientului facand declaratii asemanatoare? Niciodata nu stiam ce sa le spun. Nici acum nu stiam ce sa ii spun tatei. Ce variante aveam?“