Nojoud Ali este cea mai tanara femeie divortata din lume
Fortata de parinti sa se casatoreasca la 10 ani, abuzata de sotul legitim, ea a avut curajul sa mearga singura la tribunal. O poveste adevarata.

Este o fetita dintr-o familie saraca din Yemen. Tatal ei a considerat ca nu mai are bani sa o tina acasa si i-a dat-o in casatorie unui barbat cu 20 de ani mai in varsta decat ea. Desi promisese sa a?tepte ca fetita sa devina majora pentru a o trata ca femeie, barbatul respectiv o batea zilnic si o siluia. Nici familia sotului, nici familia ei n-au sprijinit-o pe Nojoud. Dimpotriva.
Fetita a reusit intr-o buna zi sa fuga si a ajuns la portile tribunalului din Sanaa. A cerut divortul. A avut norocul sa fie ascultata de o avocata ce se ocupa cu apararea drepturilor femeii.
Cazul a fost fara precedent in Yemen si a starnit agitatie in media din intreaga lume. Cartea relateaza povestea fascinanta si dura a acestui copil care a fost obligat sa renunte la copilarie si la jucarii pentru o casnicie.
Pe 10 noiembrie 2008, cea mai tanara divortata a lumii a primit, la New York, Premiul „Femeia anului", decernat de revista americana Glamour. A impartit aceasta nea?teptata consacrare cu vedeta de cinema Nicole Kidman, cu secretarul de stat american Condoleezza Rice si cu senatoarea Hilary Clinton. S-a scris despre ea in New York Times, Los Angeles Times si revista Times.

Micuta yemenita Nojoud a subminat arhaismul si habotnicia traditiilor din tara ei. Modul in care ea a solicitat divortul si l-a obtinut constituie o premiera in aceasta tara din sudul Peninsulei Arabe, in care mai mult de jumatate din fete sunt casatorite inainte de a implini varsta de 18 ani.
Aceasta marturie inedita este co-semnata de jurnalista Delphine Minoui. Ca reportera specializata in problemele Orientului Mijlociu, ea a relatat pe larg in presa franceza toate evenimentele majore care au marcat aceasta regiune asiatica in perioada ultimilor 12 ani. În anul 2006, ea a primit Premiul Albert Londres pentru o serie de reportaje pe care le-a realizat in Irak si in Iran.


Numar pagini:168
Anul aparitiei:2010