Originalitatea lui Adolfo Bioy Casares — „cel mai pur dintre prozatorii fantastici din Argentina si, poate, din America“ (Luis Alberto Sánchez) —
izvoraste din arta inconfundabila de a structura, intr-un demers narativ unitar, de un echilibru desavârsit, cele doua coordonate esentiale ale
creatiei sale: cea fantastica si cea omeneasca, proiectând in oglinzi infinite fascinantul joc de lumini si umbre ale incidentei irealului in cotidian. 

„Fantasticul este una dintre marile chei ale literaturii mele“, marturiseste scriitorul, convins ca „realitatea poate fi fantastica in orice clipa...
fiindca uneori viata ne ofera o viziune momentana a ceva ce altereaza ordinea realului“. Îmbinând subtil elemente ale literaturii de sorginte fantastica
— misterul, straniul, ambiguitatea, indeterminarea, suspansul, atractia exercitata de  zona absconsa, intunecata a existentei — cu dezvaluirea dimensiunii
launtrice a fiintei umane aflate aproape intotdeauna sub semnul atotstapânitor al sentimentului iubirii,  povestirile adunate in volum reflecta, in varii
ipostaze, tema efemeritatii persoanei,  simtita ca o incertitudine ce ne determina sa nu putem avea siguranta identitatii celeilalte fiinte, intrucât
cunoasterea umana este imperfecta.

Farmecul lor provine tocmai din naturaletea cu care Bioy Casares transforma fantasticul de esenta metafizica intr-un spectacol coerent, credibil si, mai
cu seama, profund omenesc.

Tudora Sandru-Mehedinti

Nr. pagini: 240
Format: 13×20