Iertati-ma ca nu sunt japonez nu este un jurnal de calatorie, ci mai degraba povestea unui fost calator, care isi gaseste in cele din urma tarmul. Este povestea unei Japonii vazute prin ochii unui om care incearca sa se adapteze si sa-si creeze un spatiu pe care sa-l poata numi „acasa“.

„Daca as fi un personaj, care e de fapt povestea mea? E spectaculoasa? Nu. E povestea simpla a unui om care incearca sa citeasca ziarul. Si, timp de un an, invata semne si cuvinte. Il despart o mie de semne nestiute de ziua in care va deschide un ziar si il va citi. Atata tot. Nu e un erou.“

Dupa cum ironic se autodescrie, CV-ul lui arata ca „faianta baii unuia care a facut clisma cu guase“, un amestec bizar de cautari si rataciri, esecuri, experiente si scurte regasiri. Nascut pe 19 octombrie 1974 in Bucuresti, desi se simte un intrus in lumea cifrelor, George Moise urmeaza totusi sectia de matematica-fizica a Liceului Mihai Viteazul si apoi cursurile Facultatii de Fizica a Universitatii Bucuresti. Renunta dupa nici un an pentru a studia actoria la Universitatea Hyperion, de unde se retrage iar, picand apoi, de patru ori consecutiv, examenul de admitere la sectia de actorie a UNATC.

Lucreaza o vreme in presa, la revistele Liceenii si Cutezatorii. Colaborarea cu obscura revista de cultura Revansa ii deschide gustul pentru proza scurta. Cocheteaza si cu radioul, mai intai ca publicist-comentator la Radio Romania Tineret, apoi ca scenarist la Redactia Teatru si Divertisment.

Absolva pe rand Scoala Superioara de Jurnalistica, apoi sectia de scenaristica a Facultatii de Film a UNATC. Obtine Premiul Criticii si Premiul Publicului la Festivalul Studentesc CINEMAIUBIT pentru O zi din viata lui Vasile Marinus, respectiv Ciocolata.

Dupa trei ani de „detentie“ in publicitate, isi da demisia si se imbarca pe un vas de croaziera ca fotograf, experienta care avea sa-i schimbe, radical, existenta. In 2008 se muta in Japonia unde are diverse joburi ca muncitor la o fabrica de legume, profesor de limba engleza, sofer, traducator, bucatar, fotograf.

Iertati-ma ca nu sunt japonez este debutul sau literar oarecum tarziu, povestea adaptarii (sau a inadaptarii) in Japonia, suma experientelor primului an intr-o cultura total diferita sau un alt amestec bizar de cautari si rataciri, esecuri si scurte regasiri.


Numar pagini: 248
Anul aparitiei: 2011