"Novalis poseda virtutea luciditatii, acea limpezime si prezenta de spirit care insotesc, imblanzesc si insenineaza cu ritmul lor, ca o muzica prelungita, toate faptele [...] Ii era imposibil sa ramana la suprafata vreunui fenomen; ca un corp eteric, spiritul sau patrundea pretutindeni in miezul lucrurilor. Era astfel filozof, in mod continuu, in fiece clipa, cu toata energia si in aceeasi masura in care era si om." (Ricarda Huch, 1899)

"Rareori nevoia vitala de a integra totul, de a crede in coexistenta a tot ce exista si intr-un viitor in care orice separatie va lua sfarsit printr-o reintoarcere la armonia absoluta, rareori aceasta fundamentala nazuinta spre unitate a fost atat de inradacinata intr-o fiinta omeneasca. Intreg Novalis, cu infinita suplete a observatiilor sale, vastitatea informatiei, varietatea gandirii sale ni se lamureste prin aceasta nevoie si isi afla aici punctul de convergenta a multiplelor sale cai." (Albert Béguin, 1939)

"Scriitor, savant si filozof, Novalis nu e doar poetul florii albastre pe care l-a retinut traditia. El ne-a lasat o importanta opera teoretica fragmentara care isi afla locul alaturi de Reflectiile lui Pascal si Fragmentele postume ale lui Nietzsche.[...] Reluand pe cont propriu traditia seculara a magiei si a armoniei universale, Novalis inventeaza in egala masura, scurtcircuitand gandirea dialectica, cateva forme si probleme ale modernitatii: scriitura fragmentului, medicina filozofica, fiziologia artei. Poet si ganditor, la intretaiere de drumuri, el ramane figura cea mai eminenta pe care ne-a lasat-o utopia romantica a transmutatiei artistice a realului." (Olivier Schefer, 2005)