Maniunea si Narine sunt cele mai bune prietene! Au in jur de unsprezece ani si s-au cunoscut la corul scolii, in timpul unui spectacol in care scena s-a prabusit, iar fetele s-au trezit ingramadite una peste alta.

Prietenia lor, complicata de apropierea adolescentei, sta de la inceput sub semnul buclucului si al absurdului. Aflam cu umor despre ziua cand fetele s-au trezit pline de paduchi, despre momentul cand erau cat pe ce sa-si impuste profesorul de sport sau despre vara cand Maniunea s-a indragostit de vecinul cel tanar si insurat.

Suna primejdios? Ei bine, asa este uneori viata – si, mai ales, asa a fost viata copiilor crescuti in timpuri complicate, precum anii 80 ai Uniunii Sovietice. Dar copiii sunt tenace precum gandacii, spune autoarea, si sunt marii supravietuitori ai istoriei.

Impreuna cu Narine, Maniunea si formidabila bunica Ba, calatorim intr-o Armenie care este parte din Uniunea Sovietica. Peisajul etnic este extrem de divers. Traiesc acolo armeni, georgieni, rusi, evrei, azeri si romi. Acestia sunt prinsi in situatii cand comice, cand induiosatoare, iar memoria scriitoarei ii invaluie pe toti cu o privire plina de nostalgie.

Ce spune autoarea

„Maniunea este o poveste despre un orasel sovietic izolat, departe de orice capitala, si despre locuitorii acestuia. Despre modul in care, cu toate lipsurile oribile si restrictiile de tot felul, oamenii au dobandit intelepciunea de a trai si de a se bucura de viata.

Maniunea este o carte pentru copii deveniti adulti. Pentru cei care la treisprezece, ca si la saizeci de ani, cred in bine si privesc zambind spre viitor.

Maniunea este declaratia mea de dragoste nesfarsita pentru rudele mele, pentru cei dragi si pentru orasul in care am avut norocul sa ma nasc si sa cresc.

Lectura placuta, prieteni!” (Narine Abgarian)