„Cand nu-ti iese cum vrei, nu zici ca asa ti-a fost scris? Sau ca asta-ti e destinul? Da’ cand iti iese? Zici ca esti norocos. Sau ca ti-a pus Cel de Sus mana-n cap. Nimic in scris. Tranzactia e cash. Nu trebuie sa declari nimic la taxe. Cu alte cuvinte, norocul nu-l gasesti decat pe piata neagra. Marcu l-a gasit intr-un bar. Adica, ea l-a gasit, ca el era un pic ametit. Emma o chema, si stia trucuri. Era vrajitoare, si l-a prins in plasa ei. S-a zbatut un timp, in semantica sentimentala. Un trup pangarit, purtand un suflet neprihanit? Cum vine asta? ?i iubirea? Sa fie doar o faza, o tranzitie spre altceva? Odata ce ajungi sa iubesti, cum de te opresti? Nu-i pana la moarte? Ba, si dupa, ca doar il plangi pe celalalt odata ce i-ai pus tarana pe cap. Numai ca unii dintre cei ramasi fac pereche cu altii si merg mai departe. Viii cu viii, nu? Ce insemna, ca si mintisera partenerii pierduti? Poate ca nu toti. Iubirea asta o fi si ea pe categorii, de la ‘adevarata’ la ‘efemera’. Statea si se gandea. El o mai iubea pe Ana? Raspuns ar fi avut, dar il ascundea. Ce stia era ca Emma il iubea. Ori asta era ce-i trebuia. Numai asta conta. Isi traia viata, asa cum putea.