Un volum extraordinar, in care Margaret Atwood ne ofera noua povesti de neuitat ce dezvaluie fatetele grotesti si delicios de rautacioase ale umanitatii.  „Alphinland”, prima dintre cele trei texte independente din volum, prezinta o scriitoare de fantasy calauzita intr-o seara furtunoasa de iarna de vocea sotului ei raposat.  In „Lusus Naturae”, o tanara, suferind de o monstruoasa transformare din pricina unui defect genetic, este luata drept vampir. Iar in povestea ce da titlul cartii, o femeie care si-a ucis patru soti descopera o ocazie de a se razbuna pe primul barbat care a nedreptatit-o. Rand pe rand palpitant, amuzant si provocator,  acest volum dovedeste inca o data ca Margaret Atwood este una dintre cele mai mari creatoare de lumi din literatura contemporana si o observatoare incisiva a celor mai intunecate impulsuri umane.

„Un tur de forta al spiritului, stilului si maiestriei.” O, The Oprah Magazine

 „In volumul Salteaua de piatra, ingenios si adesea caustic, autoarea doreste sa surprinda felurile in care alegem, de-a lungul vietii, sa iubim si sa ranim – doua actiuni care, in lumea lui Atwood, sunt intotdeauna optiuni ce duc la consecinte pentru care intr-o buna zi vom fi trasi la raspundere.” The New York Times Book Review

„Danseaza peste mlastinile intunecate ale Groazei pe aripile spiritului satiric [...]. Ganditi-va la aceste povesti ca fiind acadele cu arsenic, urmate de o inghetata prajita pudrata cu antrax, toate servite cu stil si aplomb impecabile. Savurati-le!” Ursula K. Le Guin

„Un volum surprinzator de tulburator si captivant, dar in acelasi timp plin de umor taios.  Isi atinge tinta laudabila: asemenea miturilor, povestile din aceasta selectie dureaza dincolo de timp. Sunt atemporale, memorabile si, pur si simplu, placute la lectura.” Chicago Tribune

„O carte puternica... Extraordinara... Realismul si ridicolul, ludicul si seriozitatea sunt mentinute intr-un fin echilibru pe tot parcursul textelor.” The Guardian 

„Aceste noua povesti le sunt datoare povestilor din toate timpurile. Numind «poveste» o fictiune scurta, o scoatem, macar putintel, din sfera muncilor si zilelor mundane, deoarece evoca astfel lumea povestilor populare, a basmelor minunate si a povestitorilor de demult. Putem presupune fara sa gresim ca toate povestile sunt fictiuni, in timp ce o «naratiune» poate fi o poveste adevarata despre ceea ce convenim de obicei sa numim «viata reala», dar si o povestire ce se mentine in limitele realismului social. Batranul Marinar spune o poveste. «Dati?mi un banut de arama si va voi spune o poveste de aur», ii placea sa zica regretatului Robertson Davies.” Margaret Atwood