„Lewis avea credinta ca zilele si talentul cuiva nu-i sunt date pentru cheltuiala proprie, ci trebuie folosite, cu toata smerenia, potrivit vointei lui Dumnezeu. ?i-a mortificat carnea, desi detesta ce facea. Se pare ca nici nu-i dadea prin minte ca aceste scrisori ar putea fi publicate, ocupandu-si astfel locul alaturi de celelalte scrieri crestine ale sale… Nu sunt niste scrisori «literare». Exista foarte putine descrieri ori amintiri, rafinament, spirit sau sentiment,ba chiar si foarte putine reflectii. Regasim doar o mica parte din interesul de-o viata al lui Lewis pentru fantezie, bucurie, Sehnsucht. Interesele lui academice si carturaresti sunt mentionate numai in treacat.

Tema evidenta a acestor scrisori e reprezentata de incurajarile si indrumarea spirituala, si in asta consta in primul rand valoarea lor… Ca in toate celelalte carti ale sale, Lewis se mentine pe muchia de cutit dintre sentimentele noastre si o practica absoluta si continua a crestinismului.“ — CLYDE S. KILBY