"Afland despre moartea imparatesei, printul de Ligne scrie: Ecaterina cea Mare (sper ca Europa va confirma acest nume pe care eu i l-am dat), Ecaterina cea Mare nu mai este. Astrul cel mai stralucitor care lumina emisfera noastra s-a stins! De-a lungul intregii sale existente, ea a trudit pentru propria sa glorie. O stanca de vointa, cu o structura complexa. Nobilele sale idei filozofice n-au impiedicat-o sa inrautateasca situatia iobagilor din Rusia, impartind pamanturi si tarani celor aflati in anturajul tronului sau al patului sau. In relatiile sale amoroase s-a aratat pudibunda in vorbe dar excesiva in fapte. Barbatii au fost in ochii ei instrumente ale placerii. Viata pentru ea a fost un raport de forte intre indivizi. Cei slabi trebuie sa piara. Viitorul apartine celor ambitiosi, aprigi, incapatanati, vigurosi. Mica printesa germana, ea nu s-a multumit sa invete rusa si sa se converteasca la o noua religie. S-a unit prin casatorie cu sufletul insusi al acestei natiuni aparte. A vrut sa intrupeze Rusia si tocmai ea, care nu avea nici o picatura de sange rusesc in vine, a vrut sa fie continuatoarea lui Petru cel Mare."