Un micro-roman experimental, intens si liric, Mainile mici se bazeaza pe o poveste reala, petrecuta intr-un orfelinat din Rio de Janeiro in anii ‘70.

Personajul principal, Marina, are sapte ani cand isi pierde parintii intr-un accident de masina si este trimisa la o casa de copii. Singura ei confidenta este papusa primita de la psiholog, care ii asculta gandurile despre celelalte fetite din orfelinat si despre intamplarile petrecute acolo. Asta pana cand papusa dispare...

„Singura cale de a intelege relatiile unui copil cu lumea este prin abandonarea conventiilor sociale ale maturitatii.“ Aceasta este cheia de lectura oferita de Andrès Barba pentru un roman care ne aminteste de Imparatul mustelor, de William Golding sau de Copiii teribili, de Jean Cocteau.

ANDRÉS BARBA s-a nascut la Madrid, in 1975. Este licentiat in literatura spaniola si filosofie la Universitatea Complutense din Madrid. Debuteaza la doar 20 de ani, in 1997, cu romanul El hueso que mas duele. Inca de la inceput criticii au remarcat tonul sau autentic, stilul realist si modul aparte de a intelege relatiile interumane. Sora Katiei (2001) este cel de-al doilea roman al sau, finalist al premiului Herralde de Novela, foarte bine primit atat de public, cat si de critici, fiind apreciat pentru subtilitatea cu care reda inocenta personajului principal. Stilul autentic ramane caracteristic si urmatoarelor romane: La recta intencion (2002), Ahora tocad musica de baile (2004), Versiones de Teresa (2006) – distins cu Premiul Torrente Ballester –, Las manos pequenas (2008), care continua tema lipsei de comunicare si a singuratatii obsesive a individului in societatea contemporana. In 2007 a scris impreuna cu Javier Montes volumul La ceremonia del porno, distins cu cel de-al XXXV-lea Premiu Anagrama pentru Eseu.