Aproximativ treizeci de articole (uneori revazute) compun aceasta scriere care se declina in registre deja explorate in Testamente tradate si Arta romanului. Il vedem pe Kundera in atelierul lui, printre egali, confruntandu-se cu ilustrii sai inaintasi (Broch, Nezval, Milosz, Hrabal...), cu contemporanii sai (Fuentes, Chamoiseau, Škvorecký, Gombrowicz...), cu muzicienii sai (Janácek, Schönberg, Xenakis...), cu pictorii sai (Bacon, Matisse). Alaturi de ei, prin intermediul lor, mediteaza, experimenteaza, face digresiuni, verifica. Un tehnician vorbeste despre meseria lui cu niste colegi. In masura in care ne interesam de culisele creatiei, va fi usor sa culegem o bogata recolta de inteligenta si umor acid. Fiindca acest jurnal de bord ni-l infatiseaza pe Kundera la panda si patruland in operele pe care le admira pentru a descoperi raspunsuri la intrebarile pe care si le pune. De ce protagonistii marilor romane (Valmont, omul fara insusiri, Don Quijote, naratorul proustian etc.) nu au niciodata copii? Cand si de cate ori a facut dragoste Anna Karenina cu Vronski? De ce insista atat de mult exegetii lui Brecht asupra igienei lui indoielnice? De ce se scuza Aragon ca e romancier? Cum procedeaza Malaparte pentru a inventa forma romanului sau Kaputt? Prin ce mister, potrivit carei legi, se strecoara grotescul in oroare si plictiseala in tragedie? (Jean-Paul ENTHOVEN, Le Point)