Alejo Carpentier, figura emblematica a literaturii secolului XX si patriarh al literelor hispanoamericane se naste în 1904, la Havana, în Cuba, ca fiu al unui arhi-tect francez si al unei profesoare de limbi straine, de origine rusa. La vârsta de doisprezece ani se muta cu familia la Paris, unde, sub îndrumarea mamei sale, se dedica studiului muzicii. Revenit în Cuba, începe studii de arhitectura, abandonate ulterior. Lucreaza ca jurnalist si se implica în miscari politice de stânga, ceea ce duce la arestarea sa pentru o vreme. Se refugiaza apoi în Franta, unde cunoaste grupul suprarealistilor; în aceeasi perioada, în urma unor calatorii în Spania, îsi descopera fascinatia pentru stilul baroc. Nu revine definitiv în tara natala decât dupa 1959, odata cu victoria Revolutiei castriste, când primeste, de altfel, o serie de însarcinari pe linie culturala si diplomatica. Moare la Paris în 1980. Autor al unei opere scriitoricesti remarcabile, apreciate pentru rafinatul sau stil baroc si teoria realului miraculos (Recursul la metoda, Pasii pierduti, Secolul luminilor, Împaratia lumii, Concert baroc, Harpa si umbra, Ritualul primaverii etc.), Carpentier devine un punct de reper pentru generatia boom-ului sud-american. În 1977 îi este decernat Premiul Cervantes, iar în 1979, Premiul Médicis.

„Pasii pierduti este un roman magistral al literaturii hispanoamericane si, dupa parerea unor critici, cel mai important din creatia lui Alejo Carpentier, ilustrare perfecta a teoriei sale despre <realul miraculos>.

Publicat în 1953, romanul a inaugurat perioada de plenitudine creatoare a scriitorului. Inspirata de experiente personale traite de autor în Venezuela, calatoria protagonistului anonim al romanului — ce îl poarta spre izvoarele fluviului Orinoco, în adâncul selvei, în cautarea unui instrument muzical primitiv al unor triburi amerindiene — se transforma într-o întoarcere în timp, de-a lungul celor mai importante epoci istorice ale Americii, pâna la origini, pâna la epoca primelor forme si a descoperirii limbajului articulat. Se îmbina în acest roman în mod desavârsit cele doua dimensiuni fundamentale ale existentei umane — spatiul si timpul —, mereu ciclice potrivit tezei lui Carpentier.“

Dan Munteanu Cólan

„O poveste încarcata de eruditie, aventuroasa si captivanta… O carte plina de bogatii -stilistice, senzoriale, vizuale.“

New York Times Book Review