Descriere - Pe neasteptate, dragoste

Pe neasteptate, dragoste este cartea prin intermediul careia Philip Roth l-a descoperit pe Aharon Appelfeld – „un scriitor exceptional, de rangul unui Kafka sau Bruno Schulz” – si apoi l-a ilustrat printr-unul din personajele din Operatiunea Shylock.

Scris intr-un stil de o simplitate, o armonie si o eleganta care amintesc de textele biblice, romanul Pe neasteptate, dragoste (2003) este in acelasi timp o apologie a iubirii si o meditatie asupra scriiturii. Appelfeld urmareste cu o subtilitate fascinanta sentimentele care se infiripa treptat intre Ernest, un scriitor septuagenar bolnav si macinat de ura, si menajera sa Irena, o tinara lipsita de cultura, in fiinta careia se contopesc insa nobletea sufleteasca si intelepciunea evreilor care traiesc in spiritul traditiei si al iubirii de Dumnezeu. Aceasta intilnire providentiala il ajuta pe Ernest sa regaseasca, dupa indelungi ani de rataciri, calea catre originile sale, catre limba sa materna si catre dragostea de inaintasi, care devine forta vitala a creatiei lui. Refacind in sens invers drumul vietii, Ernest asterne pe hirtie episoade cutremuratoare din adolescenta sa de activist in Organizatia de Tineret a Partidului Comunist si din anii petrecuti ca ofiter in Armata Rosie, straduindu-se sa ajunga in timpul care i-a mai ramas de trait la primele amintiri ale unei memorii palimpsestice.

„Pe neasteptate, dragoste este povestea unei intilniri intre doua vieti luminate de un sentiment superior. O dragoste care nu ajunge sa insemne distrugere, asa cum se intimpla adesea, ci ramine o forma de creatie si meditatie, in vreme ce naratiunea se deplaseaza intr-o maniera subtila pe diferite fronturi, inainte si inapoi, la suprafata si in profunzime... Insa este o carte in care se intimpla multe lucruri grave – in acelasi timp o lectie de intelepciune si de literatura.” (L'Express)

„Fiecare scrie dupa firea lui. Eu vorbesc despre violenta intr-o maniera nonviolenta pentru ca nu sint deloc o persoana violenta. Scriu lucrurile asa cum le resimt. Am intotdeauna sentimentul ca literatura se inrudeste cu muzica si ca muzica dezvaluie ce e mai delicat in sufletul omului. Stim cu totii ca viata are o anumita doza de violenta. Dar unii, printre care si scriitorii, au tendinta sa o sanctifice, sa se identifice cu ea. Acest sentiment nu face parte din fiinta mea, fapt pentru care nu pot sa scriu astfel. Ceea ce ma intereseaza pe mine este sa dezvalui o forma de noblete a omului.” (Aharon Appelfeld)