Un val de groaza strabatu Europa. Sute de mii de calareti imbracati in piei de animale, inarmati cu topoare de piatra, arcuri cu sageti de os si sulite de lemn ars in foc, navaleau din campiile Panoniei, nimicind totul in cale.
Era primavara anului 451, iar in fruntea cetelor de razboinici huni se afla Attila, "Biciul lui Dumnezeu", cel care timp de aproape saptesprezece ani muncise la reorganizarea triburilor si a armatei.
Goana turbata a cailor se opri pe neasteptate in fata Parisului -vechea Lutetie - iar Attila hotari sa ajunga la Toulouse, unde armatele romane si vizigote reunite urmau sa faca jonctiunea.
Dupa cateva luni de campanie victorioasa in Galia, politica razboiului fulger initiata de Attila avea sa dea faliment.
Tactica superioara a acestora a dus la infrangerea si decimarea hunilor pe Campiile Catalaunice, intre Gens si Troyes.
La o mie cinci sute ani dupa aceste intamplari, un soldatel badaran, inganfat si obraznic, se apleaca deasupra hartii ce oglindea campania din rasarit si pune degetul deasupra unui "iesind" al trupelor rusesti, ce purta numele de Kurtkorel. Acest gest avea sa declanseze in curand cea mai ciudata si fatidica lupta din intreg razboiul. O.K.W-ul a dat numele de cod al operatiunii "Zitadelle", iar pregatirile si obsesia pentru amanunte a germanilor condusi de Hitler vor avea un deznodamant de o asemanare halucinanta cu cel al "inaintasului" sau Attila.