Un nou chirias ocupa Palatul Élysée, un outsider mai degraba venit din lumea start-up-urilor decat din clasicul cerc politic. In Tsunami urmarim reflectiile unui presedinte atipic in ritmul frenetic al intalnirilor sale publice si private si traim alaturi de el descoperirea exercitarii dificile si solitare a puterii, abandonand rapid idealismul pentru o realitate adesea cinica.

Abordand toate subiectele majore care preocupa societatea actuala – incalzirea globala, noile tehnologii si marii giganti tehnologici, scandalurile financiare, radicalizarea, democratia, demonstratiile, echilibrul international de putere –, Marc Dugain contureaza un portret nuantat al unui posibil presedinte capabil sa-si foloseasca cel mai bun prieten pentru a-si alimenta ambitia, sa-si insele sotia si sa o trateze cu delicatete pe mama care i-a nascut fiica. Dar presedintele este, pana la urma, un om ca oricare altul.

Un roman transgresiv, care ne face sa vibram in ritmul pericolelor care ameninta presedintia, cu atat mai infricosatoare cand sunt invizibile… asemenea unui tsunami.

„Cartea lui Marc Dugain, Tsunami, este o piatra de incercare pentru un traducator, dar sper ca am reusit sa redau spiritul acestui text. E o fictiune curajoasa despre politica, lumea moderna, relatiile umane, pericolele care ne pasc (dincolo de cel din titlu). Combinatia de mister, melodrama, cinism si tragedie (in carte se mai si moare), sub umbrela unei realitati fictionale copiate fidel din cea pe care o traim si cu iz de political correctness poate atrage cititorii tineri, conectati mai mult si mai repede la postmodernitate.” (Diana Gradu, traducator)

„Ma gandesc la JFK care si-a semnat condamnarea la moarte cand a refuzat sa ii sprijine oficial, prin aviatia americana, pe anticastristii insarcinati sa debarce in Golful Porcilor, ca sa il dea jos pe Castro. Daca ii las pe politisti in bataia focului, fara sa riposteze, ca sa evit un carnagiu, sunt cam in aceeasi situatie. Nu poti sa te prefaci ca nu ai stiut. Politistii nu mi-ar ierta-o niciodata. Civilizatia noastra nu e atat de violenta precum cea nord americana, dar daca ceva se rupe intre fortele de ordine si mine, mandatul meu nu mai rezista.

Am hotarat sa cinez singur in apartamentul privat de la Élysée, fara sa ma mai gandesc la nimic, exercitiu complicat cand esti punctul de convergenta al tuturor problemelor natiunii.” (fragment)