"Cand pierzi dragostea, pierzi totul. Pierzi visele, speranta, increderea, demnitatea, respectul de sine, dorinta de viata... Altarele din suflet se prabusesc cu zgomot, iar icoanele la care te-ai inchinat cu credinta si veneratie se scufunda in mocirla. Lumea moare sub ochii tai si nimic nu pare s-o mai poata salva. Totusi, in adancului sufletului, ramane o minuscula samanta de lumina, din care poate izbucni oricand, din nou, focul dragostei..."

„Se imbraca alene, cu gandul la contactele stranii cu Loredana. Renuntase sa mai gaseasca vreo explicatie pentru frecventa lor. Intamplari si atat! decisese el, ingripand subiectul. Altceva ii framanta mintea. Mai mult in joaca pusese in balanta cele doua femei cunoscute in statiune, Mona si Loredana. Mona inspira siguranta. Siguranta cunoscutului previzibil. Loredana parea bulbona dintr-o apa tacuta. Nu stiai niciodata cat de mult te puteai hazarda catre ea...“

„Focul se mai domolise. Pluteau imbratisati prin vise. Bratele ei, in aparenta firave, il strangeau ca niste menghine. Sa nu-l scape. Sa nu piarda senzatia de fericire eterna. Buzele ei se umflasera si mai mult de sarutari. Pentru prima data in viata ei le simtea altfel. Le simtea arzande si datatoare de placeri profunde. Asa cum isi simtea si trupul. Parca nu era al ei, cel cunoscut de ani in sir...“