�ntotdeauna mi-a plăcut să afirm faptul că sunt un om sartrian, omul supus greşelilor şi alegerilor, dar mereu responsabil faţă de acţiunile sale. Poate de aceea Jean-Paul Sartre este pentru mine o piatră de temelie �n formarea mea ca om. Şi ce este mai bun dec�t de a cunoaşte sistemul filosofic al unui existenţialist ateu şi prin intermediul scrierilor sale filologice? Colecţia de cinci nuvele Zidul (1939) este una dintre cele mai importante creaţii ale lui Jean-Paul Sartre. Cea care dă şi titlul volumului, nuvela Zidul, �ncearcă să descrie experienţa pe muchie de cuţit a personajului condamnat la moarte �n timpul Războiului Civil din Spania. Cred că pentru a-l citi pe Sartre trebuie �nainte să-i cunoşti filosofia de viaţă, existenţialismul ateu, momentele de angoasă umană şi perioada �n care acesta a trăit. Nu am putut să-i despart proza de existenţialismul său, de absurditate şi de păstrarea libertăţii şi a responsabilităţii. Nuvelele lui Sartre sunt o declaraţie sinceră a autorului �n legătură cu războiul civil din Spania, un răspuns �n legătură cu forţele fasciste care luau cu asalt spaţiul european. �n nuvela Zidul, Pablo Ibbieta este pus �n faţa alegerii de a-l trăda pe prietenul său Ramon Gris �n schimbul libertăţii. Refuzul acestuia de a trăda �i "oferă" o noapte de neuitat �n care durerea şi frica se amestecă �ntr-un tot unitar, iar dorinţa de a fi din nou liber şi om sunt at�t de mari �nc�t a doua zi dimineaţa Pablo zice orice, numai adevărul nu, pentru a şti că nu se �ntoarce �n celulă. �n Camera avem �n faţă o femeie a cărei alegere de a se căsători s-a dovedit a fi proastă, care �n ciuda rugăminţilor părinţilor ei de a se re�ntoarce acasă şi de a-şi părăsi soţul nebun, aceasta răm�ne alături de el �n mod responsabil faţă de alegerile ei...