Cel dintai roman onorat vreodata cu „triada de aur” a premiilor Hugo, Nebula si Philip K. Dick, Neuromantul lui William Gibson a reusit sa depaseasca frontierele genului science-fiction si sa isi gaseasca un loc pe lista marilor titluri ale literaturii secolului trecut.
Mediul paradoxal in care se desfasoara actiunea cartii, in acelasi timp futurist si decadent, este reprezentativ pentru ceea ce a inceput sa fie cunoscut mai apoi sub denumirea generica de cyberpunk, el implicand subcultura hackerilor si a toxicomanilor, un limbaj frust, violent, precum si imagini pregnante, complexe si detaliate.
Ideea cu adevarat revolutionara a lui William Gibson va fi insa aceea de a introduce in fictiune si asa-numita „matrice“ – o retea virtuala universala care dizolva limitele realitatii si care anticipeaza aparitia internetului –, intriga romanului sau fiind elaborata de fapt ca o misiune aventuroasa si electrizanta catre „miezul“ acesteia si catre inteligenta artificiala care o guverneaza.