– Crezi ca am gresit c-am plecat?

Intrebarea asta ma despica, scoate sange din mine.

De curand am vazut limpede ca n-o sa stim niciodata sigur pentru totdeauna.

Vor fi multe momente in care ne va fi clar ca am facut bine.

Vor fi multe momente in care ne va fi clar ca n-am facut bine.

Nu stiu daca va exista vreodata un moment in care sa putem trage linie de la stanga la dreapta si sa spunem: Da, dom’le, ia uite, rezulta din cele de mai sus ca sigur am facut bine pentru totdeauna, bravo noua!

Mereu ne vom legana din punctul Ce bine c-am plecat in punctul Mai bine ramaneam, ne vom uita cu dor si speranta in ambele directii, nu vom sta niciodata prea mult nici la un capat, nici la altul, doar vom trece dintr-o parte in alta si inapoi, mai des la inceput, tot mai rar pe parcurs. Dar leganatul nu cred ca se va opri vreodata. Un dans pe care nu l-am cunoscut dinainte. Unul destul de asemanator cu al celor care raman, dar se gandesc sa plece. O aventura cu mici succese in fiecare zi, cu multe sambete in pace si duminici cu dor, o senzatie imbatatoare de Dumnezeule, chiar am facut asta!, un curaj nebun si o putere noua, care ma face sa simt ca de-acum pot orice – asa e emigrarea pentru mine. - Ioana Chicet-Macoveiciuc