Sfantul Ierarh Spiridon, facatorul de minuni, s-a nascut in cetatea Aschia, din Cipru, pe la anul 270 si a trait pana pe vremea imparatului Constantin cel Mare (306-337) si a lui Constantiu (337-361), fiul lui. Era simplu si smerit cu inima. La inceput a fost pastor de oi, apoi s-a casatorit, iar dupa moartea sotiei sale a fost ales episcop in Trimitunda, aproape de Salamina. Pentru ca Dumnezeu i-a dat harul tamaduirilor, a fost numit facator de minuni.

In vreme de seceta a adus ploaie pe pamant; prin rugaciunea lui a oprit ploaia cea peste masura; a pus capat foametei pricinuite de vanzatorii de grau, daramandu-le hambarele in care tineau graul; a preschimbat sarpele in aur, iar, dupa ce a scapat pe sarac din lipsa, a prefacut iarasi aurul in sarpe; a oprit curgerile raurilor, si i-a intors pe pacatosi, facandu-i sa-si marturiseasca pacatele.

In vremea prigonirii crestinilor de catre imparatii Maximian (286-305) si Galeriu (305-311), Sfantul a fost prins si, marturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept, i s-a taiat pulpa stanga si a fost aruncat in temnita, dar mai apoi a fost eliberat. A luat parte la Sinodul cel dintai de la Niceea, din anul 325, fiind unul dintre cei 318 Parinti episcopi care au marturisit apostoleasca invatatura, ca Fiul lui Dumnezeu este cu adevarat de o fiinta cu Tatal. Sfantul Spiridon a aratat printr-o minune taina Sfintei Treimi, si anume, luand o caramida, a facut, prin rugaciune, ca ea sa se desfaca in elementele din care era alcatuita: pamant, apa si foc.

Murind Irina, fiica lui, o femeie i-a cerut banii pe care ii incredintase spre pastrare fiicei lui, iar acesta, nestiind unde erau pusi, a intrebat-o pe cea moarta si, afland de la ea locul unde erau, i-a dat inapoi femeii.

Sfantului Spiridon i se aratau ingerii, care slujeau la Sfanta Liturghie impreuna cu el. Iar intamplarea cu cei care au incercat sa-i fure oile de la turma, ne arata cat era de indurator si de milostiv, incat nu numai ca a dezlegat pe hotii care fusesera legati cu lanturi nevazute toata noaptea si i-a vindecat de orbire, dar le-a dat la plecare si un berbec, indemnandu-i sa-si schimbe viata.

Si astfel, ocarmuind bine turma incredintata lui, s-a mutat la Domnul la 12 decembrie in anul 348, iar sfintele lui moaste sunt pastrate in mare cinste, pana in ziua de astazi, intr-o racla de mult pret, in insula Corfu.