Povestile Aladin si lampa fermecata si Sinbad marinarul fac parte din culegerea de povesti cu origini in vechile tari arabe, al caror nucleu este  reprezentat de cartea antica persana intitulata Hazar Afsan (O mie de povesti). Compilatorul si traducatorul acestor povestiri in araba este povestitorul Abu abd-Allah Muhammed el-Gahsigar, care a trait in secolul al IX-lea. Istoria Seherezadei, care serveste drept cadru pentru celelalte povestiri, a fost adaugata in secolul al XIV-lea. Prima compilatie arabica moderna s-a publicat la Cairo,  in 1835.

Cele mai cunoscute povestiri din volumul O mie si una de nopti sunt Aladin si lampa

fermecata, Sinbad marinarul  si Ali Baba si cei 40 de hoti. 

Povestea lui Aladin nu s-a regasit de la inceput in O mie si una de nopti , ci a fost adaugata mai tarziu, de catre traducatorul francez Antoine Galland.

Povestea aduce in prim-plan pataniile unui baiat sarac, care, pacalit de un vrajitor, ajunge in posesia unei lampi magice, din care iese un duh capabil sa indeplineasca dorintele celui care tine in mana lampa.  Nici povestile cu Sinbad nu au fost de la bun inceput in colectia celor O mie si una de nopti, ci apar abia in variantele din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. Dornic sa descopere lumea si sa se imbogateasca, Sindbad se imbarca pe o corabie si ajunge sa strabata marile din tinuturile vesnic insorite si sa traiasca aventuri uimitoare.