Doamna Livia Ciuperca, o pasionata cercetatoare a biografiilor literare si operelor artistice mai putin explorate din orizontul nostru cultural, incredinteaza tiparului cartea Alexandru Lascarov-Moldovanu, incorsetarile unei vieti. Volumul nou ingrijit continua studii mai vechi si preocupari de data relativ recenta, dintre care monografiile I. Al. Bratescu-Voinesti (1996), Dominic Stanca (2011), Scriitori galateni de ieri si de azi (2012), Teodor Al. Munteanu (2013) se bucura de o buna vizibilitate. Dupa cum lesne se observa, Livia Ciuperca este preocupata de aducerea in actualitate a operelor aproape uitate ale unor scriitori importanti in momentul activ al creatiei lor, iar temeritatea de a investiga editari de odinioara precum si manuscrise ramase inedite, in care se afla, deocamdata inchise, idei de viata perene, repere morale si valori estetice, trebuie de la bun inceput semnalata. Ca si in precedentele studii, noul demers critic evidentiaza particularitatea definitorie a stilului dumneaei de lucru. Alaturi de contributiile filologului si istoricului literar, acesta consta in fervoarea de a recompune, odata cu datele esentiale, atmosfera (literara) a epocii. In volumul de fata,  Livia Ciuperca face tentativa de a reda integral imaginea operei lui Alexandru Lascarov-Moldoveanu. Asamblarea devine panorama gratie reconstituirii ei din fragmente disparate, unele provenind din arhiva urmasilor scriitorului, celelalte descoperite in fondurile Muzeului National al Literaturii Romane sau al unor biblioteci (Biblioteca Academei Romane, Metropolitana din Bucuresti, Biblioteca Centrala Universitara din Iasi, Biblioteca Sfantului Sinod). Dupa cum se poate observa, cercetarea a fost, cu un cuvant potrivit, laborioasa, iar efortul, in sens apreciativ, rasplatit pe masura. Peregrinarea prin tara in cautarea manuscriselor scriitorului devine bun prilej de a trage concluzia ca raspandirea acestor documente nu este una intamplatoare, ci, dimpotriva, revelatorie ca sens. Pentru Livia Ciuperca restituirea este cu atat mai pretioasa cu cat  documentele lasa loc interpretarilor nuantate. De pilda, in momentul insumarii lor, autoarea observa, retrospectiv, focalizarea fiintei scriitoricesti, in care se oglindesc perfect opera, principiile literare si sentimentul religios. Zestrea literara ramasa de la Lascarov-Moldovanu este analizata sub dublu aspect, al creatiei de idei si sub auspicii estetico-literare creatoare de valori. Dupa ce confirma ca rolul marilor critici in ceea ce priveste pozitionarea lui Alexandru Lascarov-Moldovanu in cadrul epocii a fost, din punctul de vedere al istoriei literaturii, unul decisiv, Livia Ciuperca apeleaza la instrumentele filologice si la datele istorico-literare, de aceasta data cu scopul de a suscita interesul contemporanilor pentru personalitatea celui monografiat. Reconstituirea atmosferei epocii este insotita aproape fila cu fila, reasezarea in pagina a intregii creatii devenind unica optiune pentru intelegerea operei din interior, capabila astfel sa redea, din nou, mireasma textelor troienite de trecut. Din nefericire, aceasta esenta se pierde iremediabil atunci cand istoria literara isi cerne valorile lasand la vedere plasa de relatii si corespondentele dintre ideile vehiculate, ca un du-te-vino intre traditie si modernitate. In corpus-ul critic al Liviei Ciuperca, constand in prezentarea exhaustiva a operei edite si inedite a lui Alexandru Lascarov-Moldovanu, ratiunea si sentimentul devin afinitati indestructibile, lasandu-se insotite de un paseism de buna factura memorialistica, deoarece de la duiosul scriitor ne raman, alaturi de factura samanatorista a fondului epic, nostalgia dupa acele vremuri de odinioara, caracterizate atat de explicit in celebra sintagma eminesciana, referitoare la un trecut fabulos-idilic cand se vorbea o „limba ca un figure de miere”. Efectul este puternic, iar parfumul de epoca pregnant. Caracterizarile succinte si cam abstracte, care il postau pe autor in sfera de influenta a unor mari scriitori contemporani cu el –, in panoplia genurilor si speciilor cultivate de Mihail Sadoveanu, I. Al. Bratescu-Voinesti si Bassarabescu –, sunt inlocuite aici de comentarii despre viata acestuia, scrutata prin parcurgerea atenta a etapelor ei faste sau dureroase. In loc de concluzie, Livia Ciuperca arata ca, desi „incorsetat” de viata, Lascarov-Moldovanu a reusit sa lase o opera de mari dimensiuni raspandita, dupa cum s-a vazut, in mai multe locuri, unde memoria ei doarme invesmantata de povesti inca necunoscute.

Acestui tip de cercetare, Livia Ciuperca ii consacra speciale energii intelectuale, prin intermediul carora reuseste sa demonstreze, convingator in opinia noastra, ca, impotriva trecerii ireparabile a timpului, autorii si creatiile altor vremi sunt, de fapt, contemporani ai literaturii romane in integralitatea ei, cu conditia sa avem acces la savorile acelor texte, la parfumul lor originar. Acesta este scopul monografiei istorico-literare Alexandru Lascarov-Moldovanu, incorsetarile unei vieti, studiu prin care Livia Ciuperca ridica valul uitarii de pe imaginea unui scriitor care ar merita, mai mult de o clipa, atentia celor ce iubesc literatura.

Lucian CHISU