Aroma romaneasca. Scene ale Revolutiei din Decembrie

Aroma romaneasca porneste de la o pozitie rar intalnita in literatura despre decembrie 1989: aceea a unui jurnalist sovietic aflat in Romania, suficient de aproape de evenimente pentru a le vedea mecanismele si suficient de strain pentru

a le observa contradictiile.

Nikolai Kolokolcikov nu reconstruieste Revolutia dupa o schema retrospectiva si nici nu incearca sa ordoneze toate informatiile intr - o explicatie unica. Il introduce pe cititor intr - un Bucuresti in care, de la o ora la alta, se schimba puterea, vocabularul, taberele si interpretarile. Revolutionari, militari, diplomati, jurnalisti si personaje aflate in zone mai putin transparente ale puterii produc propriile versiuni despre ceea ce se intampla.

Autorul numeste aceasta formula „docufiction”: ceea ce apartine spatiului public este documentat, in timp ce episoadele private sunt construite fictional. In text sunt integrate, de asemenea, intamplari si remarci provenite din realitate si din presa romaneasca a epocii. Tocmai aceasta suprapunere ii da cartii caracterul particular.

Merita remarcat mai ales felul in care Kolokolcikov foloseste ironia. Nu protejeaza nicio tabara si nu transforma personajele in purtatoare cuminti ale unei teze. Ridicolul, oportunismul, frica, confuzia si improvizatia politica apar alaturi de violenta reala a acelor zile.

De aceea, Aroma romaneasca trebuie citita mai putin ca o explicatie a Revolutiei si mai mult ca relatarea unei epoci in care interpretarile se fabricau chiar in timp ce evenimentele aveau loc. Iar aceasta este, editorial, partea cea mai interesanta a cartii.