Aceasta carte ocupa un loc unic in literatura duhovniceasca ortodoxa: un asemenea tratat despre ascultare, scris de catre un sfant, care a cunoscut taina ascultarii atat ca ucenic, cat si ca staret, este intr-adevar o raritate. Zosima Verhovski (care a fost principala sursa de inspiratie pentru Dostoievski atunci cand a creat figura neuitatului staret Zosima din romanul Fratii Karamazov), ale carui scrieri s‑au bucurat de inalta pretuire a Sfantului Filaret al Moscovei, a fost una dintre figurile cele mai impunatoare ale unui secol XIX ce a adus Ortodoxiei ruse o pleiada de scriitori ascetici de importanta majora. Nascut in ajunul Bunei Vestiri, intr-o familie aristocratica, a facut parte din garda imperiala si a mostenit o mare avere, dar cu toate acestea impatimirea de cele materiale nu i-a stapanit sufletul: „preafrumoasa pustie” i-a rapit inima, asa incat a petrecut sihastreste in codrii seculari ai Rusiei europene, apoi in cei ai Siberiei, zeci de ani sub indrumarea Sfantului Vasilisc, numit de contemporani „steaua pustiei”. Ajuns la „masura barbatului desavarsit”, a devenit el insusi staret si calauzitor duhovnicesc, purtand aceasta nevointa pana la sfarsitul vietii.
Ca parte integranta a marii traditii patristice, transmise „in har si adevar” de la parinte la ucenic, invataturile despre ascultare - scrise pentru monahiile pe care le-a nascut duhovniceste si carora le-a fost parinte adevarat - ale Sfantului Zosima Verhovski poarta pecetea trairii unui om care a savarsit toate lucrurile despre care a invatat, citirea lor daruind nu numai cunostinta, ci in primul rand suflarea si viata Duhului Sfant, Care le-a inspirat.

Cartea de fata reprezinta editia a doua a lucrarii Invataturi despre ascultare, aparuta pentru prima data la Editura Sophia in 2013.