Cu rigoarea si finetea teologica ce ii caracterizeaza opera, Henri de Lubac ofera o reflectie de referinta asupra comuniunii ecleziale, a slujirii episcopale si a raportului dintre unitate si diversitate in viata Bisericii.
Henri de Lubac abordeaza una dintre problemele decisive ale ecleziologiei catolice: raportul dintre Bisericile particulare si Biserica universala. Analiza sa evidentiaza felul in care unitatea Bisericii se realizeaza in comuniunea concreta a Bisericilor locale, in jurul episcopului si in legatura lor vie cu intreaga Biserica. Analiza izvoarelor si a traditiei crestine sustine o reflectie densa despre episcopat, comuniune si catolicitate, esentiala pentru intelegerea ecleziologiei contemporane.
Henri de Lubac (1896–1991), preot iezuit francez, a fost unul dintre teologii importanti ai secolului al XX-lea. Profesor de teologie la Lyon si cofondator al colectiei patristice Sources chretiennes, a contribuit decisiv la redescoperirea izvoarelor biblice si patristice ale teologiei catolice. A participat in calitate de expert la lucrarile Conciliului Vatican II, influentand indeosebi reflectia asupra Revelatiei, Bisericii si antropologiei crestine. In 1983, papa Ioan Paul al II-lea l-a creat cardinal.