Canoanele lui Kamariotis au pe de o parte un caracter imnic, pe de alta parte, un caracter dogmatic. Putem vorbi despre o propovaduire poetica al carei scop este sa-L slavosloveasca pe Dumnezeu, sa laude necuprinsa cu mintea sarbatoare a Schimbarii la Fata, dar si sa invete si sa clarifice invatatura ortodoxa, dincolo de parerile eretice si invataturile mincinoase. Kamariotis, asemenea unui propovaduitor, teologhiseste predand dumnezeieasca invatatura. Dar ceea ce domina nu este povestirea sau descrierea, ci tonul laudativ, doxologic, precum si talcuirea teologica si analitica a sarbatorii. In general, observam ca imnografia lui Kamariotis este intr-o mare masura ostita in lupta impotriva eterodoxiei, a ereziei, reflectand controversele apropiate vremii sale, in special controversa isihasta. Cum sarbatoarea Schimbarii la Fata ofera un bogat material pentru analiza si dezvoltarea argumentelor, datorita in primul rand, teologiei luminii necreate, referintele lui Matei la polemica isihasmului abunda in textele sale.

Dimitrie K. Hagimihail