Scriitura Oharei Donovetsky din Casting pentru ursitoare functioneaza ca un zoetrop, creand senzatia de miscare prin succesiunea rapida a trei chipuri feminine (Lenca, Haia si Mira), care isi proiecteaza pe peretele scriiturii cate un fragment din silueta si cate o fasie de poveste, intr - o hora a istoriilor pe care le poarta tatuate in pieile lor identitare si pe care le impartasesc in conversatiile ce le ritmeaza existentele.

Comparatia cu dispozitivul optic inventat in veacul al XIX - lea, considerat a fi unul dintre precursorii cinematografului, poate atinge inclusiv dimensiunea lingvistica, caci intelesul etimologic al zoetropului este acela de roata a vietii. In fond, asistam in acest roman la rotirea destinelor celor trei prietene, atat de diferite si perfect complementare, incat par a fi consubstantiale, precum Moirele, Parcele, ursitoarele sau ielele. La limita, ar putea fi chiar cele trei fete - privind inspre directii diferite - ale aceluiasi personaj, o trimitere subtila la Hecate Triformis. Numele acestei divinitati este pus, de regula, in legatura cu vocabula greceasca hekas, avand sensul de „departe”, pentru a sublinia ideea ca aceasta fiinta supranaturala actioneaza sau vegheaza de la distanta, asa cum fac si intruchiparile feminine invocate anterior.

Cristina BOGDAN

N - ai cum sa nu remarci maiestria cu care autoarea pune in act capacitatile combinatorii ale cuvintelor si ale povestilor, calculul milimetric pentru plasarea „coincidentei”, ironia, jubilatia potrivirii, suspansul din jurul acestor asamblaje. N - ai cum sa nu sesizezi propensiunea pentru bivalenta a scriitoarei, abilitatea ei de a tine simultan in frau fantasticul si realul, jongleria in echilibru cu care conjuga abstractiunea visului premonitoriu, viziunea si exercitiul intelectual cu „poezia” materialitatii.