M-a ajutat Dumnezeu sa iubesc oamenii, cea mai mare minune pe care a facut-o a fost sa iubesc oamenii (desi aceasta iubire e inca un biet inceput). Cea mai mare neputinta a mea era ca nu puteam sa iubesc. Nici pe mine nu ma iubeam, de fapt de aceea nici nu iubim pe nimeni pentru ca nu ne iubim pe noi in mod sanatos. Ma uitam la un om si gaseam ceva ce nu era bun. Am intalnit o surioara in tara asta care zice ca pateste la fel. Vedeam ce nu era bun si ziceam: „Cah!”. Asa ca, atunci cand am ajuns eu la credinta – pentru ca a fost o vreme cand am iesit din Biserica, in vremea comunismului si ateismului –, cand m-am intors, am zis: „Doamne, bine ca Te-am intalnit, nu-?i cer decat un lucru, sa-i iubesc pe toti oamenii”. ?i am pornit cu ravna. Dar cand am vazut ce fac oamenii – si parca mi-i scotea Dumnezeu in cale tocmai pe aceia care nu puteau fi iubiti, ba si cei mai cumsecade se purtau la un moment dat intr-un fel care ma surprindea ca pot face asa ceva –, am zis: „Doamne, eu nu pot sa-l iubesc asa, schimba-l! Schimba-l, ca eu nu pot iubi asa”. ?i m-am rugat vreo trei zile, asteptand sa schimbe Dumnezeu lumea. Asteptand cu credinta, am primit in inima mea un cuvant: „Nu pot sa-i schimb pe ei, te schimb pe tine, daca vrei”.