Prolog

Un OM, un scriitor supus al Adevarului si al Constiintei Cosmice, liber cugetator, cautator de sens si speranta; uneori, par un om trist din cauza rautatii incomensurabile care acapareaza Lumea. Totusi, in pofida vicisitudinilor gasesc resursele necesare ca sa lupt impotriva nedreptatii.

Diminetile sunt altfel pentru luptatori! Singuratatea creativa te izoleaza pe o lnsula a Sperantei, ori a Deznadejdii. Fiecare scriitor are o insula numai a lui, asa cum toti oamenii, mai devreme sau mai tarziu vor avea cate o planeta, unde vor medita o vesnicie la ce au facut pe Pamant. Anii trec patimas, dar par lipsiti de amprenta dorintelor noastre; altii vin trufasi si ne acopera zenitul sperantei cu plasmuiri bine ticluite.

Ramanem, noi, cei care muscam din fructele pierzaniei, cu aceeasi amaraciune ca ziva de ieri a fost doar greseala noastra. Maine oare ce ne mai asteapta? Dumnezeu a creat lumea in cateva zile (6 plus una de odihna si contemplare!) si este greu sa percepem maretia informatiei primordiale daca nu intelegem o lucrare de transformare interioara, ori necesitatea unui viitor mai sigur pentru generatia urmatoare!

Raspunsul imediat este rece, fals si are o tenta de terapie emotionala, numai acceptarea interioara a realitatii are o doza de puritate-adevar si poate genera ecoul sinelui, sa ofere o cale de mijloc in propria viziune de ocolire a raului care se extinde si acapareaza lumea!