Cimitirul de piane imbina povestea adevarata a ma­ra­to­nistului Francisco Lázaro cu o fictiva cronica de familie, in care legatura tata-fiu ocupa locul principal. Familia Lázaro detine un atelier de timplarie in car­tierul muncito­resc Benfica din Lisabona, iar in spatele cladirii se intinde cimi­tirul de piane, un loc misterios si magic, refu­giu al visa­torilor si al indragostitilor orasului. Povestea este narata din doua perspective insolite: a tatalui lui Francisco Lázaro, in ziua in care i s-a nascut fiul si in ziua in care moare, si a lui Fran­cisco insusi, in timpul mara­tonului de la Stockholm din 1908. Este o poveste violenta si tandra, amuzanta si emotionanta, cu o constructie origi­nala si oferind o per­spec­tiva profunda asupra relatiilor de familie. Cimi­tirul de piane l-a consacrat definitiv pe Peixoto ca lider al gene­ratiei sale si unul dintre scriitorii cei mai valorosi pe scena literara internationala.
 
„José Luís Peixoto este una dintre cele mai surprinzatoare revelatii ale literaturii portugheze recente. Sint convins ca va fi un mare scriitor.” (José Saramago )
 
„Scriu din ce in ce mai mult in cheie realista. Dar realismul nu inseamna azi exact ce insemna acum douazeci de ani. Pentru mine inseamna ca ma refer la lucruri reale, dar nu sint sigur ca ele sint si realiste, fiindca nici realitatea nu e mereu realista. Cind scrii un roman incerci sa creezi un fel de alchimie care sa produca viata. Cind a fost intrebat ce-si propune sa faca in cartile lui, Hemingway a spus ca incearca sa-l faca pe cititor sa-si aminteasca lucrurile pe care le citeste ca si cum le-ar fi trait pe pielea lui. Si mi se pare un scop foarte bun, asta incerc sa fac si eu, cu constiinta faptului ca limba e un material cu o viata proprie, iar scriitorul incearca sa traduca realitatea intr-o alta lume, facuta din cuvinte, care traieste dupa regulile sale.” (José Luís Peixoto)