Primul volum din seria „Izvoare”, colectia „Apologetica”, tratatul Cuviosului Vincentiu din Lerini (d. 450), „Commonitorium”, este o anatomie a ereziilor din primele veacuri ale Crestinismului si un catehism a carui lectura este obligatorie, deoarece multe aspecte si nuante eretice din veacurile Bisericii primare au capatat un nou vesmant in perioada moderna.

„Adevarata credinta se poate dovedi in doua feluri: mai intai prin autoritatea dumnezeiestii Scripturi, apoi prin traditia Bisericii Universale; nu pentru ca Scriptura singura nu ar fi suficienta in toate problemele, ci deoarece cei mai multi, interpretand cuvintele divine dupa placul lor, nascocesc felurite pareri si rataciri.

In Biserica trebuie sa fie respectate cu strasnicie si ravna doua lucruri, de care ar trebui sa se tina strans legati toti cei care nu vor sa devina eretici: in primul rand, a se vedea daca s-a hotarat ceva din vechime de catre toti episcopii Bisericii Universale, prin autoritatea unui sinod ecumenic; in al doilea rand, daca s-ar ivi o oarecare problema noua, pentru care nu s-ar gasi catusi de putin o astfel de hotarare, trebuie sa se recurga la parerile Sfintilor Parinti, insa numai cu ale acelora care, ramanand fiecare in vremea si la locul sau, pana la sfarsit in unitatea comuniunii si a credintei, s-au dovedit invatatori vrednici de urmat, si tot ce s-ar descoperi ca au pastrat ei in unul si acelasi sens si in deplin acord, sa fie considerat, fara nicio ezitare, ca invatatura adevarata si universala a Bisericii.”

Vincentiu din Lerini, „Commonitorium” XXIX