Raul Sitna curge molcolm si lunca lui este invesmantata in stufaris. Colinele imprejmuiesc satul Tocileni, incat pare ca orizontul poposeste aici. In stanga raului, asa, la o distanta de vreo doi kilometri, curge in acelasi sens paraul morii, denumit asa fiindca mai sus era moara din sat construita pe acest parau. Aici vegetatia abunda: salciile, arinii, salcamii, toti erau ca si cum ar fi fost saditi de sateni. Peste parau, in dreapta lui si in stanga Sitnei, asa ca la vreo doua mii de metri distanta, pe o colina, a treia casa de la scoala, era casa in care ma nascusem, casa din lemn de stejar adus din padurile Voroniei. Peste barne se sipcuia si se lipeau peretii cu lut amestecat cu paie, iar tavanele ramaneau din grinzi cioplite, unite intre ele in forma de cruce. Casa avea doua odai mari si o tinda la mijloc. Acoperisul era facut din stuf, adus de la Stuharie. Pe jos era lut galben, iar prispele inalte, cu deregi, erau podite tot cu lut de acelasi fel. Odaile aveau cate doua geamuri, unul in fata si unul inspre est, ticsite iarna, vara, cu muscate. Peretii erau imbracati cu covoare frumoase. Tinda avea usi din scandura de stejar si balamale forjate. Din tinda intrai in dreapta in casatorie, unde era o soba cu cuptor mare, horn deschis, vatra si plita, cu lejeanca unde ma ascundeam sau ma culcuseam cand veneau inghetat de la sanius.