Am conceput seria Copilaria si adolescenta in comunism cu gandul de a pastra intre coperte de carte amintirile unor persoane la care tin, pe care le - am auzit adesea vorbind despre anii in care s-au format. Pornind de la acest nucleu, am indraznit pe parcurs sa cer astfel de marturii si unor persoane pe care nu le cunosteam foarte bine sau chiar deloc.

In ciuda restrictiilor regimului comunist si a problemelor din fiecare familie - arestari, nationalizari, interdictia de a munci sau de a studia, lipsuri materiale etc. -, parintii acestora au reusit sa isi educe copiii si sa le transmita, in anii 40-60, valori ce astazi sunt vorbe golite de sens pentru majoritatea oamenilor: credinta in Dumnezeu, tara, familia, respectul pentru inaintasi, prietenia, dragostea pentru frumos, cultura s.a. Prin aceste marturii, am dorit sa arat si generatiilor mai tinere de parinti cum se pot creste copiii avand foarte putine lucruri materiale, dar foarte multa determinare, in conditii greu de imaginat pentru cei de astazi.

Pe masura ce am strans textele, sentimentul datoriei publicarii acestora a devenit foarte evident atat pentru mine, cat si pentru cei ce le-au asternut pe hartie. Cel putin pentru mine, multe dintre evenimentele relatate in carte rasuna ca semnale de alarma privind instaurarea treptata a unui nou sistem totalitar, mult mai invaziv decat precedentul, intrucat se sprijina pe tehnologie, dar si mai putin vizibil pentru cei mai multi dintre contemporanii nostri, caci psihologia maselor s - a perfectionat, facand raul mult mai putin evident fata de cum era in timpul comunismului, cand oamenii distingeau cu usurinta binele de rau si adevarul de minciuna.

Miruna Lepus

„Cu Ioana sau Stefana, mergeam sa fac vizite Mamei si Tatei la inchisori. L-am vazut pe Tata tuns chilug, in zeghe vargata, plangand cu lacrimi siroaie, intr-o zi insorita de Paste, in curtea inchisorii Vacaresti. Am fost cu Ioana la Mislea, unde era arestata Mama. Am gasit-o curajoasa, arsa de soare si optimista, lucra la covoare. Bunica confectiona cosuri de nuiele la Targsor, Tata a impins vagonete la mina de la Musariu. Tot in acea perioada am fost foarte apropiat de Bunicul meu ramas singur. Slabit si diminuat, era constient ca avea nevoie sa-l ajut. Ii dadeam sa manance, il ajutam sa urce scara pana la baie, unde il spalam. Era numai piele pe os.”

Dan Cassasovici

„La Vacaresti, aveau dreptul la vizita si la pachet, asa ca eu, Sybille si mama plecam la cinci dimineata, cu tramvaiul, ajungeam inca pe intuneric, ne puricau, se uitau in pachet si apoi asteptam intr-o sala sa fim chemati. Afara erau doua garduri de sarma, printre care se plimba un militian cu arma; detinutii erau de o parte a gardului, iar noi, de cealalta. Cand l-au adus pe tata, aproape ca nu putea sa mearga, sa stea in picioare, era ca un cadavru - numai ochii ii ramasesera, restul era un schelet. Avea acelasi palton cu care plecase, care acum ii era mare, si statea tinandu-se de gard. Stateam cu totii si plangeam, nu puteam sa spunem nimic.”

Jean Chrissoveloni

In acest volum regasiti texte semnate de: Gloria Badarau-Heikkila, Ilie Badescu, Dinu Cantacuzino, Dan Casassovici, Jean Chrissoveloni, Elena Goicea, Nicolae Noica, Costin Petrescu Petry, Mona Serbanescu, Irina Vladuca-Marghiloman.