Tanarul teolog lanseaza una dintre cele mai frumoase idei ale lucrarii sale, punct de plecare al analizei si reflectiei morale, facand referire la parabola comorii ascunse in tarina, „pe care, gasind-o un om, a ascuns-o, si, de bucuria ei, se duce si vinde tot ce are si cumpara tarina aceea” (Mt. 13, 44). Autorul identifica, astfel, cu deosebit farmec poetic si duhovnicesc, copilul nenascut, aflat in pantecele mamei, cu o comoara ascunsa in tarina, si nu orice comoara, ci, precum arata, viata unei fiinte umane este „cea mai pretioasa comoara din cate exista pe pamant, acest lucru neinsemnand o dispretuire a celorlalte vietuitoare sau o legitimitate in privinta exploatarii lumii inconjuratoare” (p. 17). Precum „omul” din Evanghelie, despre care se spune ca, gasind comoara, s-a bucurat, tot asa „oricine descopera ca exista o viata umana fragila in pantecele mamei, in mod firesc ar trebui sa se bucure. Din aceasta bucurie pentru ceea ce a descoperit, arata autorul, persoana din Evanghelie vinde tot ce are si cumpara tarina. Vinderea tuturor bunurilor poate insemna, din perspectiva temei noastre, dedicarea vietii fata de aceasta cauza. Nimic din bunurile respectivei persoane din Evanghelie nu valorau atat cat valora comoara descoperita. Niciuna dintre preocuparile umane nu valoreaza atat cat valoreaza apararea unor fiinte umane vulnerabile, intr-un context istoric care nu le este favorabil”.