Lipsa de interes pentru cunoasterea dovezilor literare de prim rang a incurajat, la nivel larg, inmultirea exagerata a cliseelor si a prejudecatilor referitoare la rolul Bisericii in lupta pentru eliberarea Locurilor Sfinte.

Cruciada I reprezinta dovada de compatibilitate a partilor unui organism care inca mai pastra un suflu unitar. Si daca intaia miscare cruciata poarta mesajul sublim (poate ultimul din istorie) al unei Europe cu suflet crestin, alipita cu ambele sale brate (cel rasaritean si cel apusean) de idealul unitatii in, prin si pentru Hristos, tot ea poarta si cel mai cumplit avertisment: pana si cel mai pur suflet poate fi corupt, pana la desfigurare, de slava desarta.

Cartea de fata reuseste sa deschida o poarta a timpului catre o epoca demult apusa. Mai presus chiar decat importantele date istorice furnizate „la cald” de catre unul dintre participantii la Cruciada I este reproducerea fidela a sentimentelor si a judecatilor sale cu privire la circumstantele extreme prin care a trecut.