Nu nasterea ca atare te face tata, nu purtarea in pantece te face mama, ci buna crestere pe care o dai copiilor. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Dragostea parinteasca e sacra, insa nu trebuie sa uitam ca fata de dragostea conjugala ea vine pe locul doi. Nu este ingaduit ca afectiunea patimasa pentru copii sa intunece sentimentele conjugale in loc sa le intareasca si sa le faca mai elevate. Copilul trebuie sa creasca in dragoste, dar mai intai de toate el trebuie neaparat sa vada stralucirea dragostei dintre tatal si mama sa si abia apoi sa se scalde in dragostea lor parinteasca fata de el. In familia unde au amortit sentimentele reciproce ale parintilor, inima copilului poate sa se raceasca, sa nu invete sa iubeasca oricat de tandra ar fi cu el mama si oricat de grijuliu ar fi cu el tatal. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

Cel ce a nascut da doar viata, pe cand cel care a crescut si a invatat bine odrasla sa i-a dat o viata buna. Suntem datori fata de tatii care ne-au nascut, insa fata de tatii care ne-au crescut bine si ne-au invatat buna credinta avem o datorie cu mult mai mare, pentru ca cei ce ne-au nascut sunt parinti in viata vremelnica, pe cand tatii care ne-au crescut in buna credinta ne nasc spre Viata Vesnica. Cine va face si va invata, acela mare se va chema in Imparatia cerurilor (Mt. 5, 19). (Sfantul Tihon din Zadonsk)