Aflatu - s - au aici o seama de raspunsuri, la multimea de intrebari, care au framantat de - a lungul atator veacuri multe suflete si care poate au intrat in vesnicie, nedumeriti de aceasta taina mare, a aparitiei omului. Totul pare prezentat intr - o forma concisa, dar in realitate este de o adancime uimi - toare. Insusi Sfantul Ignatie marturiseste caci cu cat a incercat sa patrunda mai adanc, cu atat totul a devenit mai tainic. Dar luminat fiind i - a fost dat sa inteleaga ca asa si trebuie sa ramana, pentru ca, in esenta, este lucrare a Dumnezeului Nepatruns. El spunea ca „omul este o taina pentru sine insusi“, si asa va ramane pecetluita, pentru ca in urma caderii, pacatul si - a lasat amprenta. Ceea ce a rodit din lacrimi si rugaciune, Sfantul Ignatie a incercat sa scoata la lumina zilei, ca tot omul doritor de curatie sa nu mai orbecaiasca in intinaciunea nestiintei. Cei care tind catre desavarsire trebuie sa aiba in vedere faptul ca, inainte de toate, este nevoie de o curatie a sufletului, de tot ce este numit patima prin acea cunoastere de sine. Aici se gasesc raspunsuri la multimea de intrebari care au asaltat mintea omeneasca de dupa cadere. Nedumerit de ceea ce va fi cu el, acesta a inceput a se intreba: „Cine sunt eu, omul? Care - i rolul meu pe acest pamant? Voi fi sters, oare, de pe fata lui, cand vietuirea pe acesta se va incheia, disparand in neant ca toti ceilalti?