In acest volum ne sunt prezentate 18 texte paisiene romanesti de epoca, scrieri care au circulat in manuscrise prin intermediul traducerilor romanesti efectuate dupa originalele slavone ale staretului Paisie (cu cateva exceptii) in timpul vietii lui sau mai tarziu. Aceste scrieri se disting fie prin ineditul lor, precum cele 4 epistole necunoscute pana astazi de cititorii romani (Cuvant la imbracarea ingerescului chip; Cuvant dupa imbracarea ingerescului chip; Cuvinte pentru ascultare; Cuvinte filocalice); fie prin importanta lor istorica (precum Asezamantul vietii de obste de la Manastirea Dragomirna; Catre domnitorul Moldovei, Constantin Moruzi; Catre Parintele Sofronie Ardeleanul de la Schitul Robaia al Manastirii Argesului), fie prin importanta lor dogmatica si duhovniceasca. In privinta acestui din urma aspect Domnul academician Virgil Candea atragea atentia asupra unui grup de 3 Cuvinte (Alcatuire despre rugaciunea mintii; Adeverire pentru rugaciunea mintii si Raspunsul Staretului Paisie catre Staretul Atanasie) in care Sfantul Paisie expune practica rugaciunii mintii si o justifica in fata unor detractori al acestui sfant mestesug de indumnezeire. Nu in ultimul rand, acest volum surprinde prin prezenta in cuprinsul sau a trei texte nepublicate pana acum, scrise de ucenicii Sfantului staret: Cronica zilelor din preajma si de dupa adormirea intru Domnul a Staretului Paisie; Cuvant de lauda a Preacuviosului staret Paisie; Rugaciune catre Preafericitul nostru Staretul Paisie Velicikovski.

Incheiem acesta invitatie la lectura cu un citat memorabil al Protoiereului Serghie Cetfericov, autorul uneia dintre cele mai bune lucrari despre Sfantul staret, publicata acum un secol la Neamt: „Ieroarhimandritul Paisie Velicicovschi, staretul Manastirii Neamtului din Moldova, ocupa, in istoria monahismului ortodox si a Bisericii Ortodoxe, un loc deosebit: in persoana lui s-au intalnit in chip minunat sfintenia vietii personale, iubirea de Ortodoxie, aptitudinea remarcabila de a organiza comunitatile monahale cu viata de obste, priceperea de a atrage la sine si de a educa duhovniceste numeroase cete de ucenici, de a crea imprejurul sau o mare scoala de ascetism duhovnicesc ortodox, si in fine, un mare talent literar, care i-a ajutat sa savarseasca o opera insemnata si de mare trebuinta si anume sa indrepte traducerile vechi si sa faca traduceri noua din literatura ascetica a Sfintilor Parinti”.