Cuviosul Nichifor cel Lepros s-a nascut in Creta si a ramas orfan de mic. La varsta de treisprezece ani s-au aratat pe trupul lui primele semne ale „bolii sfinte” cum este numita lepra in Biserica lui Hristos. La douazeci si patru de ani a ajuns la leprozeria din Insula Hios aflata in grija Sfantului Antim din Hios, unde a fost tuns monah. Aici, vreme de patruzeci si unu de ani, desi era din ce in ce mai schilodit de boala, s-a daruit cu rabdare muceniceasca nevointelor mai presus de fire, aratandu-se pilda de urmat pentru fratii lui de suferinta.
Dupa descoperirea leacului leprei, Cuviosul a fost mutat la Spitalul de Boli Infectioase Sfanta Varvara din Atena. Orb si tintuit pe patul de suferinta, insa inzestrat cu harisme dumnezeiesti, si-a petrecut ultimii ani din viata insufland nadejde deznadajduitilor, mangaiere suferinzilor, ravna tinerilor. La varsta de saptezeci si patru de ani, sfantul lepros a plecat din lumea aceasta, iar mai tarziu descoperirea sfintelor sale moaste si nenumaratele vindecari l-au aratat a fi unul dintre cei mai mari mijlocitori ai vremurilor noastre.
Cuprins: O viata bine-placuta lui Dumnezeu (Primii ani; Lepros in Insula Hios; Monah alaturi de Parintele Antim; Ultimii ani, la Atena; Adormirea) Marturii, Minuni, Fotografii