Nejudecarea este calea cea mai scurta catre mintuire. Aceasta incredintare este data de Insusi Hristos chiar in rugaciunea "Tatal nostru". Sintem iertati in masura in care noi insine iertam gresitilor nostri. De cite ori judecam pe cineva, de fapt pe noi insine ne judecam, osindindu-ne prin propriile cuvinte: Caci din cuvintele tale vei fi gasit drept si din cuvintele tale vei fi osindit (Matei 12, 37). Felul in care ii judecam pe altii va fi masura cu care vom fi judecati in Ziua Judecatii. Nu exista nici un prilej de judecata "dreapta" pe care sa fim chemati sa o facem, porunca lui Hristos fiind clara si fara loc de interpretare: Nu judecati ca sa nu fiti judecati (Matei 7, 1).

In aceasta scurta culegere, usor de citit, am adunat texte prin care mintea este ajutata sa exerseze nejudecarea. Zeci de parabole biblice sint lamurite in cuvinte simple, alcatuind predici concentrate pentru o lume mereu grabita. Practicind stilul concis al ascetilor egipteni, intotdeauna plecind de la un verset din Scriptura, cartea ofera o lectura densa, de multe ori poetica, cu invataturi usor de memorat datorita pildelor si metaforelor care ramin in minte pentru totdeauna.

Pentru a alunga gindul judecarii aproapelui, Parintele Selafiil ne invata sa zicem: Doamne, de ce sa?l judec eu pe fratele meu, ca amindoi sintem la pedeapsa. Nimeni din noi nu este domn peste celalalt, ci amindoi sintem slugi netrebnice, care urmeaza a fi judecate de Hristos. Este ca si cum am fi legati unul de altul cu catuse de fier. Impingindu?l in prapastie prin judecare, cazind fratele meu, lantul ma va trage si pe mine. Toti sintem legati cu lanturile pacatelor si ale mortii, pina cind Hristos ne va ierta si ne va dezlega.