In Departe unul de celalalt, Vagn Remme construieste o geografie interioara in care peisajul si constiinta par sa urmeze aceeasi miscare. Lollandul, cu digurile, campurile, satele si intinderea marii, nu este doar locul acestor povestiri, ci participa discret la tensiunea lor. Spatiile largi, apa si orizonturile joase insotesc personaje pentru care distanta fata de ceilalti capata, uneori, dimensiunea unei separari reale. Remme scrie cu o remarcabila economie a efectelor. Nu cauta spectaculosul, ci acel moment aproape imperceptibil in care cotidianul isi pierde stabilitatea. Detalii aparent neinsemnate, fragmente de memorie si intamplari carora abia le acordam atentie dobandesc treptat greutate. Din acumularea lor se naste o proza densa, cu un ritm apropiat de miscarea constiintei, in care trecutul patrunde continuu in prezent. Forta acestor povestiri vine tocmai din discretia lor. Vagn Remme nu ofera explicatii definitive si nu inchide destinele personajelor in concluzii. Le lasa sa existe in toata vulnerabilitatea si contradictia lor, iar cititorului ii revine sa descopere ceea ce ramane nerostit. Departe unul de celalalt devine astfel o carte despre distanta, mereu schimbatoare, dintre oameni: despre cat de aproape putem crede ca suntem de cineva si cat de departe putem ajunge fara sa ne fi miscat, in aparenta, deloc.